SUNRISE...

Am pasit desculta pe un drum pe care parca il stiam dintr-o alta viata... m-am bucurat ca un copil ratacit care gasise drumul catre casa... de ce ma joc de-a copilul teribil desi nu mai sunt un copil? eh... uite ca nu mai am de gand sa-mi bat joc de fericirea mea... Zambesc, rad, ma bucur... nu ma mai multumesc cu putin! Singura problema... e ca nu ma dezamagesc oamenii, ci asteptarile mele de la ei... Poate ca ar trebui sa inteleg ca singura care nu ma poate dezamagi sunt eu...